Rezultatul alegerilor parlamentare n-o sa schimbe nimic in societate. O sa traim in continuare in ura, printre idioti sau scelerati educati care o sa imparta doar hate in jurul lor. Inteligenta rationala nu mai e in niciun catalog de moda al secolului astuia. Tre sa fii ori prost, ori sa ai doctorat in teoriile urii ca sa te bage ‘astia’ in seama. Noua realitate a venit in Romania si a cucerit-o invizibil. Ne-am dat seama de ea doar cand am vazut cat de mult ne uram intre noi.
Toata retorica regasirii in pandemie e o vrajeala sinistra. Oamenii sunt mai rai, mai goi, mai ignoranti. Asta e trendul, pe el o sa se mearga mult timp. Pe turnatorie, rautate proasta, atac la colegu’. Sa moara vecinu’ direct (daca n-a purtat masca). “Forma fara fond” e regula de cand a fost ea prima oara descrisa. Plini de lozinci, de lumi triste si de tablouri in care doar ploua si e mazga. Asa e Romania noua. Dar poti alege sa nu traiesti in ea chiar daca esti aici.
Cand ma uit la copii si ma gandesc la viata care-i asteapta in anii urmatori, nu ma panichez, desi am motive serioase. Am incredere ca Dumnezeu va gasi o cale buna pentru ei, cum a facut mereu. Pandemia a accelerat raul din oameni si a facut idol din tot ce e superficial. Din pacate, oricat ma chinui sa nu-mi pese si sa traiesc in microuniversul meu, nu pot. Ma apasa grav toata rautatea asta si lipsa de toleranta. Lumea e radicalizata si in autobuz, si la Mega, si in fata blocului, si in parc.
S-a depasit moda salutului, a compasiunii, nu-i la moda sa fii bun, sa-l accepti pe ala de langa tine asa cum e. Probabil ca vrajelile alea cu ‘robotii care ii vor inlocui pe oameni’ sunt atat de rahat in pom, incat autorii de teorii ale conspiratiilor isi plang in batista a sinucidere. S-a intamplat ceva ce nu puteau nici macar aia de la sputnik sa fabuleze: oamenii au devenit roboti.
Nu ma mir ca nu s-a dus mai nimeni la vot anul asta, cred ca asteptarile mele de la romani, ca popor, sunt de mult epuizate. Ce nu inteleg e cum mai poate cineva care traieste si respira in Romania sa aleaga PSD? Sau ce te convinge sa IESI pentru USR? Primii sunt colectie de prosteala pe fata, iar progresistii o adunatura de hashtaguri cu nasu-n smartphone. Liberalii n-au avut niciodata, de cand ma stiu, prea multa minte. Au fost boemi ca dl. Orban si extrem de confortabili cu ei insisi. N-am trecut usor peste faptul ca s-au pupiciozat cu Vic de la PSD si au facut mizeria uselista acum 8 ani, dar am zis de la inceputul pandemiei ca o sa-i votez si asa am facut, cu toata adunatura de doua razgandeli de pe parcurs. Gata, sunteti liberi sa ma urati! 🙂
Cand eram mic, mersul la vot era unul dintre lucrurile pe care le iubeam profund. Intram mereu in cabina cu mama si eu puneam stampila. In ’96, i-am facut campanie lu’ nea Emil din tot sufletul meu. Am lipit pe geamul balconului afise electorale si am plans ca la Mondialul din ’94 cand a castigat dumnealui. Am fost mereu indragostit de Romania si inca sunt. O iubesc mult, mult de tot. Chit ca in ’96 m-am ales cu un geam spart, sacrificiul de campanie in urma caruia nu m-am ales cu nimic, ca fraieru’. Asa-s eu pe partea de business. Investitiile mele emotionale sunt praf. 🙂 Nu mi s-a dat niciun post in “consiliul elevilor de-a 3-a”, nimic.
Va ziceam de mersul la vot. Timpul trece, oamenii imbatranesc. Eu cred ca am facut-o mai repede decat altii. Ma vad batran. Abia ma misc, abia gandesc. Ura si stresul din jurul meu nu prea ma lasa in pace. O stiti pe aia cu ‘pe timpul meu era altfel?’ 🙂
In ’92, ai mei au votat cu ‘Cheia’, Conventia Democrata. Acasa, inainte sa plecam, mama mi-a facut instructajul secretului la vot. Traiam printre fesenisti, Suceava s-a trezit tarziu pe partea asta si a fost rosie ani la rand. Da’ de unde secret? Cand ne-am intalnit cu primul om cunoscut pe strada, l-am anuntat ca mergem sa votam cu ‘Cheia’. Nenea ala candida pentru un post de consilier local sau ceva, s-a schimbat la fata, a zis ‘la revedere’ si aia a fost. Parintii mei au ras, ne-am vazut de drum. Dar un copil de 5 ani nu uita, nu, nu. Peste 4 ani, plecam iar la vot. Mama imi zice iar, mai mult in gluma: “Vezi, daca ne intalnim cu nenea ala, ai grija ce-i zici!” Desigur, ne intalnim cu aceeasi persoana. Cum nu facusem progrese intelectuale prea mari, am bagat iar fitilul. Dar de data asta, omul nostru nu mai era fesenist, se daduse cu dreapta, era si el cu ‘Cheia’. De unde naiba era sa stiu eu asta?! In loc sa-i zic adevarul, ca votam cu ‘Cheia’, i-am bagat o minciuna, ca alegem un animal, ‘calul’ sau ceva, nu mai retin exact. Asta iar s-a schimbat la fata si a plecat suparat. Prost eu? Clar. Peste ani, ii transmit ca si datorita noua o fi iesit consilier a doua oara, ca tot cu ‘Cheia’ am fost si noi, sa se stie! 🙂
La mine in bloc, toate doamnele erau pesediste, deci am multi suspecti pe partea cu geamul spart. Hate? Nu. Era ca la fotbalul cu prietenii, mai spargi un geam, mai faci un schimb de ulei, mai o faina… Ia incearca azi sa-i dai ‘Buna ziua!’ unui userist daca esti stiut cu psd-ul. Ia vezi, iti raspunde?:) Nu degeaba si-au facut sondajele alea proaste cu ‘ce-ai face daca fiica ta s-ar vedea c-un pesedist?’. Astia asa traiesc, in ura. Ia, zi-i ca te duci la biserica duminica. O sa sara pe tine ca esti retrograd, evul mediu, pupator de… O sa-ti spuna cum stiu ei ca “Daniel BOR Business”. Aia mai soft. Ca radicalizatii te iau direct la plesneala. Stau si pazesc bisericile cu telefoanele, trag oamenii de elasticul de la masca sa-i usture urechea. Unde mai pui ca te inregistreaza cand tragi basini si te pun pe facebook si d-astea care put? Nu te joci. S-a atins un nou nivel, se joaca la ‘ultimate’ (pentru fanii de FIFA).
Iar Romania nu cred ca poate spera sa aiba un viitor mai bun daca oamenii ei sunt tot mai rai. Traim in epoca post-adevarului, de care cine stie cand o sa mai scapam. Pe net, toti suntem judecatori. Toti facem cartonase, meme-uri, ii stim pe toti, ii sanctionam, ii bagam in… si ii scoatem doar ca sa-i mai infundam o data in cuvintele alea naspa care ne incep cu ‘p’. Romanii de azi, ca neam, sunt prostutul caruia i s-a dat cea mai urata jucarie pentru a fi convins sa se joace intr-o rapa plina de rahat.
Fie ca-i zici ca se poate catara de acolo si ca in partea cealalta il asteapta marea si muntele, soarele si valurile, fie ca ii arati jucariile de care poate sa se bucure daca face un efort sa IASA naibii de acolo, el n-o s-o faca. Jucaria aia sparta si rahatul sunt cutia in care si-a inchis viitorul. Si-atunci, ce e de facut? We wait.
Schimbarea Romaniei e schimbarea noastra. Iar viitorul se vede in ceea ce suntem, nu-i niciun secret.
PS: In final, indraznesc sa zic: ‘Domnule Ienei, va ofer un autograf!’