In septembrie 2008, m-a mancat in fund sa plec la Bacau pentru un interviu cu starul pierdut Catalin Cursaru.
Am facut planul cu Alex Ghiurcau, care era colegul meu de la site. Eram in ziua libera, am zis ca plecam dimineata si ne intoarcem noaptea. Dam lovitura jurnalistic, cum ar veni.
Vorbisem cu Cursaru, fostul cel mai mare atacant al campionatului, ajuns in 2008 la Aerostar Bacau, in C. Tipul era evaziv, nu entuziasmat ca vin doi baietasi de la Bucuresti sa-l vada pe el cu Focsaniu’. Ne-am zis si noi: “Ba, mergem acolo. Cand ne vede, o sa zica sa stea cu noi undeva, ne cheama in oras, vorbim si-l inregistram.” Vine Gazeta, ma, GAZETA, nu oricine. Aha, bine.
Cata minte mai aveam si eu… Alaturi de prietenu’ Bogdan din Bacau, care ne-a introdus in secretele orasului, am ajuns pe stadionul de langa aeroport cu cateva minute inainte sa inceapa meciul. Eram mandru rau de legitimatia mea de la Gazeta, deschidea orice poarta. Inclusiv pe aia de langa Sdrobis, atunci antrenor la Aerostar. Domnu’ Sdrobis, mare descoperitor de talente, cauta o noua generatie de diamante prin C. Avea un favorit nou, Madalin Munteanu, despre care spunea ca o sa ajunga mare de tot, cel mai mare, urias, d-astea.
Nu s-a intamplat. Sdrobis a fost foarte prietenos si simpatic cu noi, ne-a lasat inclusiv sa stam langa el, aproape de banca. Eram geana pe tot ce face, tot ce zice, ne credeam macar intr-o semifinala de Champions League. Macar!
I-am invatat pe aia de la Aerostar de zici ca ii pregateam un meci de vizionare lu’ Dan Petrescu. La final, stiam tot despre Bitiusca si Varea, aveam intrebarile gata pentru Cursaru si inca vreo 20 adaugate pe parcurs, in contextul a ceea ce aflasem la stadion. Insideri, tata, nu gluma.
Cursi n-a avut insa prea mult timp de noi. L-am agatat in drum spre vestiare, i-am zis care-i treaba, ca eu sunt ala care i-a scris toata saptamana. Ne-a zis ca face dus si se intoarce. Am facut interviul in 10 minute, la marginea terenului, n-am apucat sa mai intrebam decat vreo catva la suta din ce ne propuseseram. Pe Cursaru l-au strigat baietii ca pleaca, a trebuit sa se duca si el cu ei. Si asta a fost.
Chiar si asa, eram tare mandri de realizarea noastra. Ni se parea ca am facut-o mare de tot, cea mai tare.
Pana noaptea, cand aveam bilet de intoarcere spre Bucuresti, am stat prin Bacau si am tremurat, ca era toamna si se facuse frig bine.
La Bucuresti, m-a certat bossu’ internetului de la GSP ca m-am dus la Bacau pe banii mei, in ziua mea libera. Da’ nu pentru ca trebuia sa anunt ca sa mi se deconteze vreo diurna, sa mi se dea o alta zi libera sau sa mi se spuna o vorba buna, nu, nu, sa nu va imaginati asa ceva. Cica as fi putut sa-l OFENSEZ pe corespondentul local, care ar fi fost pus intr-o situatie nasoala daca s-ar fi trezut cu noi acolo, pe TERITORIUL lui, fara sa stie ca am facut material cu Cursaru.
Dap, la un meci de DIVIZIA C. Aerostar cu Focsani. Va dati voi seama? :))
Atat a putut omul sa zica, atat a zis. S-a dat, s-a uitat.
Cu ce-am mai ramas de la excursia aia? Cu informatia ca in Focsani urma sa se construiasca un Carrefour. Am aflat-o pe surse de la un grup de focsanence fericite, cu care am impartit compartimentul la dus. Sper ca s-a construit si ca lumea e fericita in Focsani.
Aici e textul scris impreuna cu Alex Ghiurcau dupa excursia de la Bacau:
Declinul unui golgheter: «Aviatorul»
23 septembrie 2008
Golgeterul României din sezonul 2001-2002 îşi caută liniştea în anonimatul Ligii a 3-a. Uitat de blitzuri, Cătălin Cursaru traieşte fotbalul departe de rumoarea primei divizii. Cele 32 de goluri reuşite de atacantul băcăuan în primele sale două sezoane în elită îl recomandau drept unul dintre cei mai promiţători fotbalişti români. Dorit de Sporting, Hertha, Lille, Bordeaux sau Lens, Cursaru şi-a vîndut silit cariera pentru un contract.
De pe CNN la 1TV Bacău
La 8 ani de la debut, Cătălin se constituie în exemplu pentru tinerii care nu au cum să-i uite “dubla” din Ghencea (7 august 2000), “foarfeca” din meciul cu Dinamo (aleasã drept “faza zilei” de jurnaliştii de la CNN) sau golurile marcate Rapidului. Omul momentelor mari pentru Bacăul începutului de ani 2000 preferă să construiască. Ajuns la Aerostar alături de anonimii Carp, Bitiuşcă sau Varea, Cursaru încearcă să îşi lase amprenta pe retinele mult mai puţin pretenţioşilor telespectatori ai 1TV Bacãu, postul ce difuzeazã partidele disputate de “aviatori” pe teren propriu.
Duel de foc cu Focşaniul
Derby-urile de azi nu mai seamănă însă deloc cu cele din trecut. Vineri, 12 septembrie, “aviatorii” au evoluat pe teren propriu împotriva lui CSM Focşani.
“Părintele” Sdrobiş nu are linişte: “Cătăline, la valoarea ta, trebuia să ai cel puţin două goluri pînă acum! Azi marchezi neapărat!”.
Jocul curge încîlcit, trădînd nivelul la care fotbalul le-a trimis pe cele două combatante. Minutul 13. Cursaru trece frumos de doi adversari, încearcă finalizarea, dar este blocat în ultimul moment. Doar 5 minute mai tîrziu, iese din nou în evidenţă. Sprint în bandă, dribling scurt, urmat de o reluare din 18 metri. Fără pericol însă. La pauză, 1-0 pentru gazde după golul lui Sofronie (43). “Dacã nu dã gol nici azi, s-a ars cu ãştia din conducere. Sã vezi urlete dupã meci!” se aude cugetarea cu iz de concluzie a unui suporter bãcãuan. Pare cã ştie ceva 🙂 Reluarea aduce o cu totul altă desfăşurare de forţe.
În debutul reprizei a doua, secundul echipei, Vali Cioancă, îl “biciuieşte” în permanenţă pe Cursaru:
“Hai Cătăline, să atacăm mingea, stai aproape, să fii primul la ea mereu! Mişcă-te pe teren mai mult!”
Vali Geamăn, unul dintre fotbaliştii experimentaţi ai Aerostarului, nu este ocolit nici el de sfaturile lui Cioancă:
“Vali! Dirijează-i p-ăştia mici un pic, învaţă-i cum se iese la offside!”
Fanii prezenţi în tribune sunt amuzaţi de verva tehnicianului:
“Băi tată, da’ nici dacă aveai staţie nu te auzeau băieţii aşa bine!”
“Aşa copile, n-ai tu ce cãuta printre ãştia!”
Cătălin? Din ce în ce mai implicat, mai atent, mai hotărît să găsească cifrul apărării adverse. Minutul 50. Preluare de efect la marginea careului, şut frumos din întoarcere, doar “peste”. Scenariul se complică un sfert de oră mai tîrziu. Centrare bună de pe partea dreaptă, Cursaru le ia faţa fundaşilor focşăneni şi înscrie primul gol la Aerostar Bacău! Coechipierii se adună în jurul său şi nu îndrăznesc decît un timid “Bravo!”. Golgeterul vrea mai mult. În minutul 85, primeşte un balon pe dreapta, rămâne singur cu Ivanciu, dar preferă assist-ul pentru juniorul Varea. 3-0. Acum, poate părăsi arena. Din păcate, nu-l mai aplaudă mii, ci doar cîteva zeci de suporteri. “Aşa copile, n-ai tu ce cãuta printre ãştia!” remarcã admirativ un fan, adãugînd tragic: “Trebuia sã fie în Champions League acum, nu aici cu cei mici!”
Bucuros, “Părintele” îl întîmpină, zâmbind pentru prima oară în această dupa-amiază: “Bravo Cătăline. Ai făcut de toate azi! Ai dat gol, ai recuperat, ai pasat. Acum pot să te îmbrăţişez!”. 🙂
167 de jocuri şi 51 de goluri are Cursaru în Liga I
Cine este Aerostar?
Băcăuanii au fost preluaţi în pauza competiţională de Primăria Bacău şi au ca obiectiv promovarea în liga secundă. Pe lîngă Cursaru, la Aerostar mai evoluează foştii jucători ai FCM-ului, Apostol, Mavriche şi Geamăn. În ciuda unui debut ezitant de sezon, cei de la Aerostar nu au în minte decât accederea în eşalonul secund al României. După 5 etape, gruparea antrenată de Ghiţă Poenaru şi manageriată de Ioan Sdrobiş este pe locul 5 în Seria I a Diviziei C, cu 10 puncte, cu 5 în urma liderului CSM Râmnicu-Sărat. Victoria cu CSM Focşani a fost urmată de un alt succes, obţinut pe terenul lui CFR Suceava: 2-0, goluri Dutciuc şi Carp.
- Cătăline, felicitări pentru meci. Povesteşte-ne cum ai ajuns la FCM Bacău în debutul carierei…
- Am jucat iniţial la Tricolorul Breaza. FCM Bacãu s-a arãtat interesatã de mine şi m-a achiziţionat în co-proprietate cu Astra Ploieşti. De aceea probabil n-am reuşit să plec apoi la altă echipă. Banii de pe transferul meu trebuiau împărţiţi între cele două cluburi…Aşa este viaţa uneori.
Cum te pregăteai atunci înaintea derby-urilor din Divizia A?- Nu făceam nimic deosebit, pur şi simplu dorinţa de victorie era uriaşă şi asta era suficient. Dinamo şi Rapid plecau rar cu puncte de la Bacau 🙂 .
Transfer ratat
- S-a discutat in 2002 de o plecare a ta la Sporting Lisabona…
- Am avut oferte nu numai de la Sporting, ci şi din Franţa, de la Lille şi Bastia, şi din Germania de la Hertha Berlin…echipe bune.
- În 2005 ai dat probe la Brann Bergen şi norvegienii erau impresionaţi de tine. De ce nu s-a făcut transferul?
- Bergen este cel mai frumos loc în care am fost vreodată, iar acea săptămână şi jumătate de probe a fost cea mai plăcută experienţă din carieră. Antrenorul m-a dorit insistent, dar s-au cerut prea mulţi bani pe mine. Am aflat apoi că exista chiar şi ideea unei chete în oraş pentru realizarea transferului 🙂 .
- Ai ajuns la FC Naţional apoi. Mai sperai să ajungi la o echipă mare din Bucureşti în acel moment?
- Nu îmi doream neapărat să plec de acolo, pentru că FC Naţional era o formaţie destul de bine cotată. Nu ştiu ce se s-a întîmplat atunci şi am retrogradat, deşi aveam o echipă foarte bună (n.r. din care făceau parte Florentin Dumitru, Erik Linkar sau Corneliu Papură).
“Salariu de 100.000 de euro? Poveşti!”
- S-a vehiculat la un moment dat că la Bacău aveai un salariu imens pentru acea vreme, de peste 100.000 de euro. Era adevărat?
- S-a vehiculat… 🙂 Însã doar atît!
- De ce ai ales apoi Aerostar? N-ai avut oferte din liga întâi sau măcar a doua?
- Am ajuns în litigiu cu FC Naţional şi nu am mai stat acolo. Am acceptat pe loc oferta Aerostarului din trei motive: revenirea în Bacău, oraşul meu de suflet, obiectivele îndrăzneţe ale echipei şi prezenţa domnului Poenaru aici. Acum nici nu mă gîndesc la ratarea promovării; dacă nu ajungem în liga a doua înseamnă ca am venit practic degeaba.
- Care e diferenta între un fundaş de Liga I şi unul de Liga a III-a?
- Este o mare diferenţă. Aici trebuie să concurezi cu echipe care se apără în permanenţă, pe două linii, şi se joacă destul de dur. Trebuie totuşi să te adaptezi…
“Mi-a plãcut mereu Van Basten!”
- Reuşeai deseori execuţii deosebite în atac. Care este modelul tău de atacant?
- Pot să spun doar că întotdeauna mi-a plăcut Marco Van Basten, îl admiram de când eram mic.
- Care consideri că a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o în carieră?
- Nu regret nimic până acum, poate doar perioada nefastă petrecută la Vaslui. Oricum, ştiu că puteam mai mult, dar acum, la 30 de ani, nu mai sunt chiar tânăr.