Acum fix 20 de ani, imediat după ce am terminat clasa a 8-a, mama mi-a cumpărat primul telefon fără fir. Adică mobil, no? Eram încă la faza în care mă fascina lipsa firului și mai că dădeam cu mâna după el când mă mai suna și pe mine câte cineva. Ăștia mai cool din clasă erau deja obișnuiți cu ele, parcă se și băgaseră pe chestii mai avansate, aveau Snake color și pachetu’ de șmecherie maximă cu mai multe jocuri incluse.
Eu m-am mulțumit mereu cu tehnica rămasă în urmă, n-am fost mofturos. Așa că eram super entuziasmat de butoanele moi care aproape că-mi dădeau senzația că ating mingea finalei Champions League. Aia trimisă de Zizou în istorie după finala cu Leverkusen, sigur o știți…
Asta a fost vara 2002 pentru mine. Telefonul cu cartela Orange și fotbalul consumat pe modul obsesie. Țin minte și azi marcatori și goluri din sezonul ăla de Champions League. Mă mai bucur din senin atunci când îmi văd sprintul prin casă de dragul lui Leverkusen pentru un 4-2 minunat cu Liverpool sau îmi dau seama ce chestie tre’ să fi fost pentru Panathinaikos s-o sperie pe Barcelona în sferturi după 1-0 la Atena. Și finala, și Zidane cu golul ăla care a spart geamurile din Luvru ca să intre și el într-o galerie doar a lui. Și drama lui Leverkusen, care a făcut un sezon minunat doar ca să termine peste tot a doua. Și pe urmă Mondialul lui Ronaldo, asiaticii disperați să-și cucerească lumea, Turcia în semifinale și toate celelalte. Desigur, cu fantasticul Ballack de Leverkusen tot pe 2 și de data asta.
În perioada aia, conexiunea la net era o favoare pe care ți-o făcea hazardul. Stăteai cu zecile de minute, poate cu orele, ascultând un pâcâit din altă lume, ca să te ispitești cu niște meciuri la radio sau să cauți resurse și conflicte pe vreun forum. Erau anii în care firul încă era PUTEREA. Și în care accesul la fotbal era în baza a două ecrane care îți sufocau camera: monitorul de la PC și televizorul. Exact, cum și televizorul meu era din generația de alaltăieri, nu prindeam toate canalele cu fotbal. Weekendul mi se ducea pe tot ce puteam să prind, oriunde puteam să o fac, în orice limbă, oricât și la orice nivel.
Pe lângă fotbalul care-mi făcea frumoasă viața de grăsuț, nu dormeam nopțile ca să prind singurul meci de NBA dat pe TV într-o săptâmână. Mă uitam iarna până primăvara târziu la sărituri cu schiurile, vânam etapele de raliuri și cursele de F1. Iar când se loveau uriașii în “Turneul celor 5 națiuni”, devenite ulterior 6, aproape că-mi lipeam ochii de TV ca să îmi intre și mie în fire atmosfera aia fantastică de pe stadioane.
2002 a fost un an minunat. Uite că la fix 20 de ani distanță, cartela portocalie de la Orange și-a dat un upgrade cu tot cu amintiri la pachet. Da, adevărat, azi nimic nu mai vine cu fire. 🙂 A venit și la mine în teste netul cu viteză de aproape că-l auzi. Se cheamă Fibra 2000 și ajunge până la 1.8 Gbps, primu’ pe partea de viteză la nivel național.
Aproape tot fotbalul e pe canalele Orange Sport, cu Champions League, Europa League, La Liga, Italia și România, Liga 1 si Liga 2, apoi F1, Champions League la handbal și altele. Față de competiție, dacă țineți la exclusivități, pe cele 4 canale portocalii vedeți NBA-ul, “Turneul celor 6 națiuni” sau Campionatul Mondial de Raliuri. Incluse în ofertă timp de un an sunt abonamentele la HBO și HBO Max.
Treaba funcționează peste tot în țară, oferta este națională. [ICCG1] Oamenii spun că au cea mai rapidă rețea fixă și mobilă din România și ne arată certificări în sensul ăsta de la OOKLA, Systemics-PAB și LCC International.
Partea și mai bună e că poți să ții toate serviciile pe un singur abonament, găsiți detaliile aici.
Din statisticile pe care le-am văzut, acoperirea Orange 4G e disponibila pentru 98,38% din populația României, iar 5G există deja în 17 orașe. În București, acoperirea 5G este de 100%.
Alte condiții de copilărit, la alte viteze, o nouă generație de legende. Și muuuuult mai mult spațiu în jur, epoca firelor, a butoanelor și a monitoarelor XXL a trecut. Cum vă ziceam, așa mi-ar mai plăcea să am timp să fiu copil anul ăsta… Măcar în weekenduri, să mai recuperez cate puțin din chin. 🙂