Povestea dinainte de Craciun: o fapta aproape buna si masa dupa care era sa plesneasca toata presa din Romania pe stadionul lui Chelsea

- Advertisement -

Vine Craciunul si e la moda s-o arzi cu sa facem ‘bine’, ‘ce bine’, ‘ce bun’ si d-astea. Eu cum nu prea am facut bine la viata mea, nu prea am ce sa povestesc. Dar am scormonit ceva, o mica istorie, poate se califica. 🙂

In primavara lui 2013, Steaua se pregatea sa joace returul optimilor din Europa League in fata lui Chelsea. Sigur va amintiti sezonul. Intai au luat-o de la Ajax, apoi i-au intors fantastic la Bucuresti, in saisprezecimi. A venit si Chelsea, cu Benitez si Torres, a incasat-o din penalty-ul lui Clinceni Rusescu. Nebunie totala, eu in delir, nea Gigi pe masina, pe razboaie cu Abramovici, Rapa superstar, Hazard hazardat, you know.

- Advertisement -

Bun. Ne pregateam de retur, asadar. Fiindca PRO TV dadea meciul, m-am dus la bossu’ Felix Draghici cu o idee. Aveam un coleg la site care era mare fan Brit culture si am zis ca-i prileju’ ideal sa-i facem o surpriza. Interesul pentru meciul de pe Stamford Bridge era urias, lumea consuma orice aparea pe TV si in online. Noi tocmai ne munceam sa perfectionam formatul de live blog, unul in care investisem si eu multa pasiune si (cateodata, mai rar) munca inteligenta. Daca tot dadeam noi meciul si aveam o investitie de facut cu deplasarea, nu puteam sa includem si site-ul in combinatie? Se intampla o data la 10 ani o treaba ca asta, e chiar big shit.

Felix mi-a zis ca se gandeste, apoi i-a venit o idee geniala. 🙂 Mi-a rasplatit intentia trimitandu-ma si pe mine la meci. Bonus. Cado! Tare, nu? 🙂 A fost singura mea deplasare externa ever. Dar ce deplasare a fost! Trebuie sa-i multumesc si Gretei Goran, sefa brandului de sport de la PRO, care din cate am simtit a contribuit din plin la planul prin care eu am ajuns la Chelsea – Steaua.

- Advertisement -

Cand am aflat ca merg la meci, probabil am plans, nu mai stiu. Ideea e ca am fost super emotionat si mi s-a parut ca plutesc pe norii de deasupra stadionului unde tocmai se joaca finala Champions League. Am plecat de la Bucuresti cu British Airways. Pana atunci, nu mai zburasem decat de doua ori, de ambele dati cu low cost, spre Luton. Avionul era smecher rau. Deja supraevaluam tot, de la stewardese la faptul ca scaunele aveau un sistem de protectie tare rau fata de BlueAir.

Eram slabut in perioada aia, dar cred ca un grasun e grasun toata viata. Nu exista fost sau exgrasun. Daca esti, esti mereu, nu conteaza ca ai slabit. Pur si simplu se citeste pe tine, ai privire si atitudine de grasun. Cand am vazut oul si carnatul din caserole, in momentul in care ne-au servit micul dejun, n-am putut sa nu ma bucur ca Praslea cand a prins codita marului de aur.

Zola and Me
Zola and Me

Din pacate, am mancat oul desi stiam ca sunt alergic la ouale din comert. Si era sa mor. Cat de tampit sa fii? Sa stii ca esti alergic la oua, ca ai mai patit nasoale si totusi sa mananci doar pentru ca l-ai primit in avion si ti-ai zis ‘ba, poate, poate de data asta n-o patesti’. Cum sa incerci asta, dintre toate locurile din lume, in AVION, unde nu poate interveni decat Dumnezeu sa te scape. Na, iesi, du-te la baie, fa ceva! De unde? Eram blocat acolo. Am stat si m-am rugat la Cel ce Sus, pe care aveam deja impresia ca-l vad luminand la geam, sa imi treaca intr-un fel. Asa s-a intamplat si am ajuns in viata pe Heathrow.

De-acolo, direct la hotel, care era lipit de baza lui Chelsea. Se chema “La Reserve” si era in cel mai curat stil britanic. M-am dus, m-am schimbat, spalat, d-astea, apoi am plecat imediat spre stadion, sa imi justific prezenta in oras. Voiam sa agat oameni, sa-i intreb de Steaua, de d-astea. Nu stiu daca mai retineti, dar a fost nebunie atunci cu biletele.

Pe fanii lui Chelsea nu prea-i interesa de Europa League, ei erau cu altele unde canta alta muzica si meciul asta era pentru saraci. Cu toate astea, suporterii romani n-au putut sa cumpere bilete la meci, chiar daca erau cereri de mii si mii. Ce-au facut englezii? Au permis doar membrilor inscrisi ai clubului sa cumpere tichete, limitand astfel accesul romanilor la sectorul care le era dedicat in baza normelor UEFA. La conferinta de presa, ofiterul de presa al Stelei ne-a zis ca ‘se anunta mare ospat’ maine, inainte de meci.

Am crezut ca doar incearca sa fie dragut cu mine, un grasut. Adica, na, ce-i spui unui grasut daca nu de mancare? M-am intanit in sala media cu mai multi englezi pe care-i stiam de pe Twitter. Am vorbit putin, apoi mi-au zis-o si ei pe asta: ‘A, vezi, maine sa te pregatesti de masa inainte de meci’.

Stamford Bridge
Stamford Bridge

Hai, ba, mai las-o-n ma-sa de treaba. Oi fi eu gras, dar chiar toti imi spuneti de mancare? Am zis ‘bine, bine’, cam ofuscat de-acum ca toata lumea imi zicea doar sa ma pregatesc sa mananc gratis a doua zi.

Am trecut pe la muzeul clubului, ne-am uitat dupa bucatica in care aparea Dan Petrescu si am bagat in blog tot ce am gasit pe-acolo, tot ce ne-a trecut prin cap, sa facem nebunie in tara. 🙂 Nu v-am zis de VIP-urile cu care am dat nas in nas. In avion, am stat fix langa niste prieteni de-ai lui Gigi si langa domnu’ Problema. Asta ultimu’ imi apare in viata in cele mai neasteptate momente. L-am mai gasit si cand am fost sa-mi declar primul copil, era fix in fata mea. Domnu’ Problema si domnu’ Rosu, o legatura minunata la nivel spiritual. Pe partea de sucareala maxima, pe strazile de langa stadion am dat nas in nas si cu doamna Carmen Serban, idolul maselor dupa ce o bagase in top pe-aia cu ‘strainatatea’, n-aveti cum sa n-o stiti.

In ziua meciului, in zona stadionului erau MII de romani. Mi se parea ireal ca faceam drumul ala non-stop intre Chelsea, centrul de media si hotel si era plin de romani, aproape toti disperati sa gaseasca, intr-un fel, un bilet.

Stadionul e chiar langa statia de metrou Fulham Broadway, e o zona misto rau a orasului. Poate si datorita contextului si a consumului meu emotional urias, experienta Stamford Bridge mi s-a parut cea mai tare traita vreodata pe stadion. Mi-a placut mult de tot vibe-ul urban al locului, faptul ca exista blocurile alea inchise, practic, in arena, viata din jurul ei si toata energia locului. Amestecul de nou cu respectul pentru ce e vechi si cuceritor la stadion il fac preferatul meu. Pana si peste Areni din Suceava! Am o ezitare la Pojorata, dar parca, parca, de dragul amintirii las Chelsea pe primul loc.

In ziua meciului, Jonathan Wilson si Philippe Auclair, doi jurnalisti mari de tot, mi-au zis sa vin la pranz cu ei. Desigur, nu, unde inviti un grasut? 🙂 Fat lives matter too, sa stiti. Am fost la un restaurant cu specific frantuzesc, mi-a fost teama sa comand fandoseli, asa ca am fost pe modul clasic si am bagat o fripturica. 🙂 Ce mi s-a parut cool e ca restaurantul nu permitea folosirea telefoanelor mobile inauntru. Cand m-a sunat mama au sarit astia amandoi pe mine de parca atacasem cu pietre o feminista. Am stat vreo ora si jumatate, le-am povestit de Gigi si Steaua, de cum ne miscam noi cu presa in Romania, nimicuri. Apoi au inceput sa ma terorizeze diversi cu apelurile si, cum nu le puteam raspunde, dar eram nevoit s-o fac pana la urma, a trebuit sa plec.

Inainte sa ma ridic, ghiciti ce. “A, vezi, diseara sa nu mananci. Sa te duci mai repede la stadion ca o sa fie o masa… ” Hai, ba, gata, nu se poate asa ceva. Gata!

Masa de la Chelsea
Masa de la Chelsea

Aveam sa aflu peste cateva ore ca toate avertizarile au fost, de fapt, niste semne superbe de bune intentii si ca e de finala Masterchef ce se intampla in beciul media de la Stamford Bridge. Oamenii au pregatit o degustare ca pentru nunta lu’ Printu’ Harry. Nu va imaginati ce era pe acolo. Pur si simplu nu se poate povesti ce-au facut aia pe tavi si cum se bateau romanii sa mai apuce cate-o ciosvarta. Nu vreau sa va fac rau nici voua, nici mie. Dar chiar a fost o masa pe care as vrea s-o mai reproduc candva. Poate intr-o alta companie, ca sa-mi ramana mie mai mult. Termitele venite de la Bucuresti au ras instant tot. Vedeti ce-nseamna sa iei lucrurile in serios cand ti se spune? 🙂

S-au intamplat multe, multe de tot in cele 48 de ore pe care le-am petrecut acasa la Chelsea. Nu va zic de adaptorul pentru priza, ca nu mi-a trecut prin cap sa cumpar de acasa si cand am ajuns acolo eram prostul clasei. Ma gandeam ca e imposibil ca la un meci european sa nu existe asa ceva asigurat de club. Na, nu exista. Cui ii pasa? Laptopul de la munca era destul de vechi, bateria murea usor. Pana la urma ne-am descurcat cu adaptorul, nu mai tin minte cum, dar am avut unul. Din cauza cererii mari de acreditari din Romania, n-am mai avut loc la masa presei.

Am stat FIX in spatele lui Reghecampf, la doua randuri distanta, in tribuna sau ‘pe banca’. Practic eram incorporati si eu, si colegul meu printre stelisti. Cu laptopul pe genunchi. Era un frig teribil, scriam ca dementul, din corp mi se mai miscau doar doua degete: aratatoarele de la ambele maini. In rest, eram paralizat. Nu stiu daca stiti durerea aia de umar dupa ce faci o miscare brusca idioata… Am trait-o si pe aia, dupa ce m-am aplecat sa ridic un pix. O repriza am stat imobilizat, cu o durere teribila si cu o speranta mare data de golul lui Chiriches. A fost suficient cat sa ma tina sa nu lesin. Ne-am bucurat cu totii, la pauza am fost sa mai incarc laptop-ul, apoi am trecut iar pe modul inghet. Si eu, si Steaua, pentru ca partea a doua a fost nasoala.

Langa mine statea un baietas bogat, roman, care era la studii in Londra. In spate, era o familie de suedezi care sigur ma uraste si acum. Pentru ca cei din fata mea se ridicau la fiecare ocazie, incercam si eu sa topai din fund putin, asa imobilizat cum eram, ca sa vad ce se intampla. Cum sunt ditamai uriasul, suedezii aveau de facut la fel. Asa-i pe stadioane, Stockholm! Le-am explicat ca trebuie sa vad ce se intampla ca sa pot sa scriu, dar ei au ramas cu hate-ul asa ca a trebuit sa-i bag in mamele lor vikinge in gand, ca prea erau nesuferiti. La pauza au disparut, nu inainte de a mai tipa putin a circ.

Ultima noapte mare a Stelei in Europa a murit trist, in frig si umezeala. M-am intors la Bucuresti si la aproape 8 ani distanta si eu, si Steaua, si FCSB visam sa ne intoarcem la masa bogatilor. La propriu. 🙂

Acum ca v-am zis aproape fapta buna pe care-am facut-o, am inteles ca s-a sters din inventarul de fapte bune, ca aparent asa functioneaza sistemul. Pe astea e mai bine sa le tii intre tine si Doamne Doamne. Binele s-a rasplatit cu bine, asa ca poate mai fac la un moment dat. 🙂

Graeme Le Saux
Graeme Le Saux

Support my work with your donation!

ROSU EMANUEL-MARIAN
  • RON: RO19BTRLRONCRT0235247401
  • EUR: RO66BTRLEURCRT0235247401
  • GBP: RO24BTRLGBPCRT0235247401

Hai sa va vad!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citeste si

De ce are dreptate Radoi sa nu mai apeleze vreodata in viata asta la un jucator ca Ronaldo Deaconu, indiferent cate bombe mai explodeaza...

Da, Radoi are dreptate. Un jucator care face ce a facut Deaconu la JO se taie singur de pe hartia de posibili...

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Marti, 12 octombrie: Ne vedem sa va fac cu mana pe fb Eurosport si la PRO X

Daca va era dor de mine, va zic asa: marti ne vedem pe pagina de Facebook Eurosport cu Ion Alexandru de la...

Top citite

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Get in Touch

Ultimele articole

De ce are dreptate Radoi sa nu mai apeleze vreodata in viata asta la un jucator ca Ronaldo Deaconu, indiferent cate bombe mai explodeaza...

Da, Radoi are dreptate. Un jucator care face ce a facut Deaconu la JO se taie singur de pe hartia de posibili...

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Marti, 12 octombrie: Ne vedem sa va fac cu mana pe fb Eurosport si la PRO X

Daca va era dor de mine, va zic asa: marti ne vedem pe pagina de Facebook Eurosport cu Ion Alexandru de la...

Sheriff a batut-o pe Real Madrid. La Madrid, pe Bernabeu. Cateva lucruri care poate v-au scapat

…acum nu zic ca nu le stiti sau ca nu le stapaniti, dar le remarc si eu. 🙂 In...

Vlad Dragomir a marcat un supergol pentru Pafos in Cipru, in meciul cu AEK Larnaca

Cum a invatat la Arsenal, tata! 🙂 Vlad Dragomir (22 de ani) a marcat un gol superb pentru noua...