Zola si baietii de la Chelsea – probabil cei mai tari fotbalisti milionari din lume. Cum i-am cunoscut?

- Advertisement -

Accesul la fotbalul european pentru noi astia care am crescut in anii ’90 n-a fost deloc simplu. Poate si de aia am devenit asa obsedati.

Hai sa vorbesc in numele meu, mai bine, ca nu va stiu pe fiecare dintre cei 5 care imi cititi blogul. 🙂

- Advertisement -

Dupa ce mi s-a bagat peste tot, jocul asta minunat mi-a ocupat in mod minunat viata. Numai ca la TV nu era nici pe departe cum e astazi, trebuia sa speculezi cate un meci din Spania, Anglia, Italia pe etapa si sa te rogi sa nu se fi schimbat ceva in ultima clipa. De exemplu, Tele 7 ABC ajunsese sa dea ceva fotbal, pe Prima mai era Premier League, pe TVR Champions League, Cupa UEFA si Cupa Cupelor, La Liga era inclusiv pe Antena 1 si pe TVR 2, uneori, iar luni seara pe TVR 1 sau 2 apareau rezumatele din Anglia. Nu exista internet, asa ca puteai doar sa speri. In programele TV alea printate (TV Mania, TV Satelit) se intampla sa iei teapa. Daca aveai noroc pe partea de bogatie, mai primeai ceva de la italieni sau spanioli, iar la nemti era sambata un program senzational de rezumate imediat dupa jocurile de la 16:30.

Nu stiu cu ce sa compar bucuria pe care o aveam cand butonam de nebun telecomanda pe posturile putine din oferta de atunci si dadeam de cate-un meci. Mai ales de unul pe care nu ma asteptam sa-l gasesc.

- Advertisement -

Dupa ce media a mai taiat din buruieni si cabluri si a iesit putin din jungla, am inceput sa simt cat de cat o predictibilitate. Drepturile de Champions League au mers la PRO TV, Acasa a fost facut partial canal de barbati – cu portia, printre telenovele, dar stiai ce si cand vezi, ceea ce era super. PRO Sport incepuse sa ofere meciurile zilei intr-o rubrica din ziar, deci saltul de informatie a fost major.

Ajung acum la echipele adolescentei. I-am invatat pe Chelsea si Galatasaray in special datorita romanilor de acolo. Recunosc, ajunsesem sa ma oftic atunci cand era data Galatasaray cu nobody doar ca sunt ai nostri implicati. Da’ ce era sa fac? Ma uitam si ma gandeam ce s-o intampla prin alte parti, apoi asteptam cuminte sa vad rezumatele. Noroc, mare noroc, meciurile erau de cele mai multe ori super spectaculoase. Si le am in colectia din cap pe majoritatea. Si cred ca, desi au trecut atatia ani, ma descurc sa refac echipa de start si la Galasaray, si la Chelsea fara prea mare efort.

Desi in perioada aia eram un pisacios razvratit, cu timpul am evoluat. Din fericire. Azi imi iubesc mult amintirile legate atat de Chelsea, cat si de Galatasaray. Pentru ambele pastrez un soft spot. Si datorita conexiunii cu toata copilaria mea, sa ajung sa-i cunosc pe unii dintre jucatorii de atunci a fost wow.

In 13 ani la Gazeta Sporturilor si PRO TV am vazut suficiente, am cunoscut suficienti. Cred ca am cel mult 3 oameni din fotbal cu care vorbesc si asta pentru ca nu-mi place absolut deloc cultura combinatorelii asteia sinistre, asa cum e ea inteleasa in Romania. Multi nimeni care se cred cineva, papagali care-si permit sa te repeada la telefon si sa le puta a stricat cand ii intrebi ceva ce nu le convine. Asa ca eu ii am pe astia 2 sau 3 ai mei, cu care tin legatura pentru ca-s oameni buni, nu pentru ca-s din fotbal. Sa fii om bun conteaza mai mult decat orice, sa tineti minte. 🙂

Care-i legatura? Stati ca vine. 🙂

Datorita agitatiei mele neintrerupte, am reusit sa dau in anii astia si peste cativa dintre baietii de la Chelsea, din echipa aia cu care am crescut. Mai intai, am vorbit cu Di Matteo in 2011 (gasesti aici interviul, daca vrei sa-i citesti). Roberto era antrenor la WBA si se pregatea sa promoveze in Premier League.

Faza a fost asa: am dat mailuri la toate cluburile din Premier League si din Championship pentru interviuri. S-a intamplat sa-mi raspunda unii. Daca Sunderland a facut-o doar ca sa ma pise si sa ma faca sa ma simt mic si fraier, WBA a fost cat se poate de deschisa. Mi-au zis ca Di Matteo vrea sa discute cu mine si ca ma va suna in ziua de X la ora Y.

Data interviului era peste mai mult de-o luna din momentul in care am primit mailul, asa ca mi-am spus ca o sa intervina ceva si n-o sa sune nimeni. Eram sigur, de fapt, ca mi-au scris doar din politete si ca o sa anuleze pe parcurs sau pur si simplu o sa se faca toata lumea ca a uitat si aia e. Obisnuit cu felul in care se relationeaza in Romania, desigur.

Venise ziua. Nimic de la nimeni. Am zis sa-mi iau liber, sa stau sa astept in caz ca ma suna totusi Di Matteo. Numai gandul ca telefonul asta tre’ sa vina ma facea sa tremur de emotie. Nu credeam ca o sa aiba loc vreun dialog, dar mi-am pregatit intrebarile. Era iarna, stateam in Ghencea, langa cimitir, si parca simteam un frig de cavou in casa. Asa era in blocul de la parter, de pe strada Tolbei, din septembrie pana in aprilie. Iti dadeai seama ca nu mai e iarna cand suflai in casa pe gura si nu mai iesea abur. Blestem, nu alta. Mi-am spus ca astept pana pe la 5 dupa-amiaza, apoi o tai, sa gasesc in alta parte mai cald. 🙂

Putin mai tarziu decat stabilisem in mail, Di Matteo a sunat, a vorbit cu mine vreo 30 de minute si mi-a povestit tot felul de chestii. Nu vreti sa stiti ce-a fost in sufletul meu. Discutia aia mi-a fost inspiratie si motivatie ani de zile.

Dar n-a fost decat inceputul.

In 2013, l-am cunoscut pe Graeme Le Saux, inainte de Chelsea – Steaua din optimile Europa League, pe Stamford Bridge (povestea cu mancatul pe stadionul lui Chelsea v-am zis-o AICI). In timp ce toata lumea infuleca sau se gandea cum sa infulece mai bine, pe ce parte sa-si umple falcile ca sa incapa mai mult si asa mai departe, Le Saux servea si el printre discutii cate ceva in centrul de presa.

Imaginati-va un flamand de 2 metri sarind dintre farfurii umplute Eram eu, cu gura plina. Le Saux n-a parut speriat de abuz si s-a purtat impecabil. A stat de vorba vreo 15 minute cu mine si nu s-a purtat in nicio clipa ca si cum ii iroseam timpul. Mi-a lasat o impresie fantastica nu doar timpul pe care si l-a pierdut cu mine, ci si ce a incercat sa-mi transmita in minutele alea, care n-au fost nici pe departe o labareala despre cum e favorita Chelsea si d-astea.

Din fericire, cred ca nu l-a mai recunoscut foarte multa lume din presa romaneasca inaintea mea, majoritatea erau mai batrani si o ardeau prin discoteci cand eu eram disperat dupa meciuri. 🙂 Iar mancarea din centrul de presa de la Chelsea e fantastica, v-am zis, probabil multi mancau cat sa dea macar de-o ragaiala si pe-acasa.

Graeme Le Saux
Graeme Le Saux

Stiti emisiunile alea proaste de teleshoping? Alea in care se tipa ca: ‘siiii, nu, asta nu e tot?” E randul meu sa folosesc replica asta. Pe acelasi ton.

Recent, am inceput sa discut cu niste baieti foarte, foarte tari de la o revista poloneza. Se cheama Kopalnya si spune niste povesti superbe din fotbal si din societatea lui. M-au intrebat daca nu i-as putea ajuta cu un idol din anii ’90 pentru urmatoarea editie. M-am uitat prin contacte si am gasit un numar de-al lui Zola (da, Gianfranco, ala smekeru’!) pe care mi-l daduse un jurnalist israelian dupa ce i-am zis acum vreo 5 ani si lui ce v-am scris si voua acum.

Nu am folosit niciodata numarul. Habar n-aveam daca e bun, daca a fost vreodata in uz sau daca e chiar al lui Zola. Am zis sa nu sun, sa dau un mesaj pe whatsapp, ca sa ma prind de cate ceva.

Zola mi-a raspuns imediat. I-am zis ca as vrea sa discut cu el pentru o revista din Polonia. N-a pus nicio intrebare. Mi-a zis ca el e liber si sa ne auzim in curand ca sa stabilim ziua si ora
. Ceea ce a fost intocmai, iar acum doua zile a stat o ora de vorba cu mine despre limba chineza, despre cum i-a dat Maradona numarul 10 intr-un meci de la Napoli si despre ce partida ar da foarte multi bani ca sa mai joace macar o data (daca ar avea garantia ca iese la fel de bine). 🙂 Omul e absolut fascinant, amuzant si binevoitor. Iti spui nu e real, serios.

Probabil pe asta s-a bazat si Asprilla cand s-a dus cu el la pescuit si i-a rupt toate unditele si aproape ca i-a distrus barca. Zola pare sa nu se fi suparat, rade pe tema asta, dar dupa voce iti dai seama ca Faustino, un alt clasic al copilariei noastre, n-are ce sa mai caute cu el dupa peste. 🙂

Mereu am fost de parere ca e mai bine sa nu-ti intalnesti idolii ca sa n-ai dezamagiri pe urma, in cazul in care nu sunt asa cum i-ai proiectat tu in istorie (pe principiul asta, bine ca Ilie Dumitrescu n-a fost niciodata pe lista mea de favoriti. 🙂 )

Omuletul asta de Zola si prietenii lui de la Chelsea mi-au dat insa cu prejudecatile si filosofiile in cap.

Support my work with your donation!

ROSU EMANUEL-MARIAN
  • RON: RO19BTRLRONCRT0235247401
  • EUR: RO66BTRLEURCRT0235247401
  • GBP: RO24BTRLGBPCRT0235247401

Hai sa va vad!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citeste si

De ce are dreptate Radoi sa nu mai apeleze vreodata in viata asta la un jucator ca Ronaldo Deaconu, indiferent cate bombe mai explodeaza...

Da, Radoi are dreptate. Un jucator care face ce a facut Deaconu la JO se taie singur de pe hartia de posibili...

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Marti, 12 octombrie: Ne vedem sa va fac cu mana pe fb Eurosport si la PRO X

Daca va era dor de mine, va zic asa: marti ne vedem pe pagina de Facebook Eurosport cu Ion Alexandru de la...

Top citite

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Get in Touch

Ultimele articole

De ce are dreptate Radoi sa nu mai apeleze vreodata in viata asta la un jucator ca Ronaldo Deaconu, indiferent cate bombe mai explodeaza...

Da, Radoi are dreptate. Un jucator care face ce a facut Deaconu la JO se taie singur de pe hartia de posibili...

EXCLUSIV: FC Barcelona urmareste doi jucatori romani: Sali si Matteo Dutu, din nationala U17

FC Barcelona e din nou atenta la piata din Romania. Scouterii gigantului de pe Camp Nou au gasit in nationalele de juniori...

Marti, 12 octombrie: Ne vedem sa va fac cu mana pe fb Eurosport si la PRO X

Daca va era dor de mine, va zic asa: marti ne vedem pe pagina de Facebook Eurosport cu Ion Alexandru de la...

Sheriff a batut-o pe Real Madrid. La Madrid, pe Bernabeu. Cateva lucruri care poate v-au scapat

…acum nu zic ca nu le stiti sau ca nu le stapaniti, dar le remarc si eu. 🙂 In...

Vlad Dragomir a marcat un supergol pentru Pafos in Cipru, in meciul cu AEK Larnaca

Cum a invatat la Arsenal, tata! 🙂 Vlad Dragomir (22 de ani) a marcat un gol superb pentru noua...